Tulburările de conduită sunt caracterizate printr-un patern repetitiv și consistent de conduită antisocială, deviantă și agresivă. Conform DSM IV revizuit și ICD-10, trei criterii trebuie să se fi manifestat pe o durată de cel puțin 12 luni, cu cel puțin un criteriu manifestat în ultimele 6 luni (se poate include agresivitatea față de oameni, față de animale, distrugerea proprietății, ipocrizie, furt și violarea serioasă a regulilor). Atât ICD-10, cât și DSM IV revizuit clasifică tulburările de conduită în două categorii. DSM IV clasifică tulburările de conduită în: începutul copilăriei (sub 10 ani) și începutul adolescenței (de la 10 ani în sus) și ODD caracterizat prin comportament persistent, ostil sau deviant, dar fără comportamente agresive sau antisociale.
Tulburari ale dezvoltarii
Intarzierea psihomotorie este un motiv frecvent de consultatie medicala. De fapt, absenta achizitiilor psihomotorii normale la sugar si dificultatile scolare ale copilului sunt cele care alerteaza in cea mai mare masura parintii. Totusi, unii dintre ei se nelinistesc fara motiv si compara prea sistematic copilul lor cu cei din clasa sa de varsta. La un copil trebuie apreciate intotdeauna separat achizitiile manuale (apucare si grafism), achizitiile de limbaj (intelegerea si exprimarea) si achizitiile relationale. De altfel, rapiditatea dezvoltarii intelectuale nu permite nici o apreciere dinainte a calitatii sale finale.
Se intampla totusi ca un copil sa aiba probleme de autonomie si de adaptare legate de geneza personalitatii sale. Orice suspiciune de intarziere psihomotorie trebuie sa conduca la o consultatie pediatrica, care va verifica in special calitatea vederii si auzului copilului, precum si starea sa neurologica
In perioada de la nastere pana la 1 an - excluzand cauzele
organice, originea tulburarilor de dezvoltare este de cautat in concomitenta a
doi factori: ritmurile copilului (ingrijire, contacte, hrana, somn) si profilul
psihologic al mamei. Frecvent intervin si alti factori, exteriori unitatii
mama/copil: mediul dificil, conflictul conjugal, evenimentele traumatizante. De
asemenea, sunt de luat in considerare desfasurarea sarcinii si a nasterii,
raportul dintre imaginea reala si imaginea ideala a copilului. O serie de
tulburari, in principal de ordin psihosomatic, pot proveni dintr-o neadaptare
reciproca mama/copil, mai ales in al doilea semestru: anorexie, vome, mericism
(rumegarea alimentelor), dificultati de intarcare, colici, eczema, insomnie. In
general, astfel de tulburari pot fi tratate printr-o actiune psihoterapeutica.
In cazurile cele mai grave risca sa se instaleze un sindrom de carenta
afectiva. Atunci se dovedeste necesara o interventie rapida, intr-un cadru
specializat.
Inaintea varstei de 2 ani - Aalte tulburari pot traduce o
stagnare sau o insuficienta in schimburile afective si in socializare, o
dificultate de a stabili o relatie cu lumea exterioara: evitarea sau lipsa
raspunsului prin privire sau suras, lipsa jocului; tulburari ale tonusului
muscular, a statului in sezut sau in picioare. O preocupare prea precoce pentru
curatenie are uneori aceeasi semnificatie. In aceste cazuri trebuie sa fie
propusa o consultare specializata cu scopul de a depista un eventual blocaj
global al dezvoltarii (autism, psihoza infantila, arieratie sau oligofrenie,
sindrom down).
De la 2 ani pana la varsta scolara - tulburarile de
dezvoltarea cele mai intalnite privesc limbajul (intarzierea vorbirii,
dislexia), psihomotricitatea (ticuri, balbaiala, sindrom hiperkinetic),
controlul sfincterian (encoprezie, enurezie), alimentatia (anorexie, obezitate,
copil "mic mancau" sau "vomitator"), somnul (insomnie,
cosmaruri), desteptarea intelectuala si afectiva (tulburari de comportament,
anxietate, depresie, inadaptare scolara). Tulburarile pot acoperi un mare
evantai de situatii dupa contextul in care apar si legat de etapele anterioare
ale dezvoltarii.
Boala somnului
Boala parazitara provocata de un protozoar (microorganism unicelular), flagelat, tripanosomul. tripanosomiaza africana este endemica in Africa intertropicala.
Contaminare - tripanosomiaza africana este transmisa omului prin intepatura unei muste, glosina, mai cunoscuta sub numele de musca tze-tze (te-te). Tripanosomii, cu ajutorul flagelului care ii caracterizeaza, se deplaseaza in sange, in ganglioni si in sistemul nervos cerebrospinal.
simptome si evolutie - Des timpul de incubare a bolii este, in general, de 8 pana la 20 zile, se intampla ca aceasta sa nu se declare decat peste cativa ani. boala se traduce printr-o febra, mancarimi, aparitia de ganglioni pe gat. Splina si ficatul cresc in volum. Bolnavul devine iritabil sau trist, se agita, vorbeste mult sau se cufunda intr-un fel de imbufnare. Uneori el este victima unor importante tulburari de comportament care pot merge pana la agresivitate, necesitand o internare psihiatrica. Din ce in ce mai apatic, bolnavul adoarme in timpul zilei, mananca din ce in ce mai putin si isi petrece noptile in agitatie. Netratata, boala, intr-un interval de timp variabil de la caz la caz, duce la coma si apoi la moarte.
Tratament si prevenire - Unele medicamente antiparazitare sunt eficace insa periculoase, deoarece toxicitatea lor este importanta. Turisii si orasenii intampina putine riscuri de a fi atinsi de tripanosomiaza, care nu este o boala urbana si care nu se dezvolta decat dupa numeroase intepaturi ale mustei. Serviciile de sanatate africane lupta activ impotriva bolii somnului prin procedee de depistare si prin distrugerea glosinelor.
Comportamentul agresiv
Cum sa abordam fenomenul geloziei dintre copiii nostri
Gelozia este o reactie legitim justificata a copilului mai mare atunci cand realizeaza ca nu se mai afla el singur in centrul atentiei, chiar daca parintii nu dau prea multa importanta acestui aspect.
In mod inconstient, atentia acordata cu precadere
copilului mai mic, creeaza un sentiment de frustare fratelui sau, care simte
nevoia de a inlatura competitia, neintelegand regulile prioritatilor
parintesti, relateaza Riza Psicosomatica.it.
Potrivit sursei citate, specialistii italieni in comportamentul familial,
propun ca solutie benefica pentru parinti si copii deopotriva, abordarea
acestui fenomen cu diplomatie, astfel incat sa se mentina atmosfera armonioasa
si echilibrata in familie:
Locul privilegiat
Inainte de a-l lua in brate pe cel mai mic, cel mare are dreptul la imbratisarea sa, la mangaiere si la o explicatie: "noi doi avem o legatura speciala, lasa-ma pe mine sa ma ocup de acest rasfatat mic". Aceasta recunoastere a rolului de frate mai mare ajuta la cresterea increderii in el insusi, stimuland sentimentul de protectie fata de micut, contribuind la crearea unui fel de aliante.
Reactionand cu fermitate, ridicand vocea cu decizie, fara pierderea calmului si fara agresivitate, poate ajuta fratele mai mare sa inteleaga ca exista anumite limite pana la care se poate pretinde atentia exclusiva, dar aceasta solutie nu poate fi aplicata prea des, deoarece copilul isi poate limita gelozia doar de frica sa nu fie pedepsit, perseverand cu acelasi comportament pe scuns.
Evitarea explicatiilor confuze
Deplasand totul in plan rational si apeland la explicatii
confuze, bazate pe gradul de maturitate al fratelui mai mare, reprezinta o
batalie pierduta din start - copilul la varsta de 4-5 ani nu prezinta
capacitate de discernamant.
Explicatiile pot da rezultate insa cu un copil putin mai mare, care e receptiv
la rationamentul logic si prezinta un anumit nivel de maturitate, subliniaza
sursa.
Cum sa faci fata comportamentului agresiv al copilului
Copiii
pot avea un comportament agresiv in timp ce invata sa isi exprime intr-un mod
mai potrivit emotiile.
Asociatia Americana de Pediatrie ofera aceste sugestii pentru parintii cu copii
agresivi, potrivit HealthDay:
- Invata-l pe copilul tau regulile "casei", si fii constanta in
aplicarea lor.
- Inlatura tentatiile (ca tinutul unor obiecte "interzise" departe de el - jucaria preferata, laptopul, PSP-ul etc) pentru a reduce comportamentul agresiv.
- Zambeste si lauda-l cand se comporta frumos.
- Explica-i in mod calm si folosind cuvinte potrivite ca exista modalitati mai bune de a-si exprima furia decat muscatul sau lovitul cu mainile sau cu picioarele.
- Subliniaza faptul ca nu este important cine a inceput comportamentul agresiv si ca nu este niciodata in regula sa ranesti pe cineva.
- Pentru copiii pana la un an, foloseste o metoda de "time out" pentru a-l ajuta sa se calmeze.